G. Călinescu și „complexele” literaturii române

Profesor al Universității din București, membru corespondent al Academiei Române, Mircea Martin este astăzi unul dintre cei mai apreciați critici și istorici literari din țară. Nu întâmplător majoritatea volumelor sale de exegeze (Generație și creație, Critică și profunzime, Identificări, Dicțiunea ideilor, Singura critică) au fost reeditate de mai multe ori, acesta fiind un criteriu sigur al valabilității lor literare. A cunoscut câteva reluări și prezentul volum apărut la Editura Arc – G. Călinescu și „complexele” literaturii române, studiu despre care Mircea Iorgulescu afirma că, de-a lungul timpului, niciun „fir de praf nu s-a așezat peste rândurile acestei superbe cărți”.

Așa cum precizează Mircea Martin, lucrarea „trebuie citită ca o carte dedicată lui Călinescu și abia apoi ca una despre «complexele» literaturii române»”. Pornind de la Istoria… călinesciană, autorul a identificat o serie de complexe pe care le descrie detaliat: complexul Dinicu Golescu, complexul începutului, a originii umile, a lipsei de audiență, complexul izolării provinciale, a zidului neisprăvit ș. a. Aceste interogări estetice au apărut „ca urmare a raportării la cultura occidentală a  generațiilor succesive de intelectuali români”.

Cartea este una profund polemică, M. Martin raportându-se permanent nu numai la concepțiile marelui critic, ci și la cele ale contemporanilor săi – Nicolae Iorga, E. Lovinescu.